Un om plecând din țara sa departe
Încredință la robi arginții săi
Ca prin slujire-n pace și dreptate
Să dobândească alți arginți cu ei.

Cinci, doi sau numai un talant de aur
Ei au primit după puterea lor.
Curând apoi muncind, ei câștigară
Și alți talanți pentru stăpânitor.

Un rob viclean făcu însă o groapă
Că să-și ascundă lenea și talantul,
Dar cine e nelucrător nu scapă,
Răsplata lui o va primi un altul.

Talanți de aur, Dumnezeu cel mare
Chiar fiecărui om I-a dat în dar
Și ne trimite astăzi în lucrare
Ca să sporim averea Lui de har.

Eu am primit ca un talant vorbirea
Și nu vreau s-o îngrop prin vorbe rele.
Îmbracă-mă, Isuse, cu iubirea
Ce dă avânt mărturisirii mele.

Eu - timpul am primit spre folosință,
Și nu vreau să-l îngrop în lucruri rele,
O clipă, un minut de lenevire
Lucrează falimentul vieții mele.

Eu am primit talant - o influență
Ca și aroma blând-a unei flori;
Și nu vreau s-o îngrop în neglijență,
Ci să-i îndrept la cer pe muritori.

Eu știu să cânt, să scriu și să citesc,
Săracului să-i dau o pâine, pot...
De-s sănătos vreau lucrul să-l sporesc,
Nu vreau să pier cu-argintul meu cu tot.

Prietene, grăbește, dă și tu
Cinci, doi sau un talant la schimbător,
Lasă săpatul gropii și te du
Talantul tău să-l faci folositor!